De limba germana o multime de studenti au reusit sa rupa tocuri, creioane, tastaturi, iPhone-uri si laptop-uri. Pentru cineva pare incredibil de dificila, pentru altcineva, dimpotriva, pare destul de simpla. Un lucru ramane clar: exista lucruri in limba germana care nu ne sunt familiare noua si gramaticii romane la fel.
Si, mare jale, anume aceste „bete in roata” le pun unii examinatori si compilatori de teste. Este bine sa-ti cunosti dusmanul in fata, asa ca sa incepem analiza dificultatilor germane cu un astfel de subiect aparent usor cum ar fi „verbul in propozitia germana”.
Luati o propozitie simpla:
Ich kaufe ein. Eu fac cumparaturi.
1 element 2 element sfarsitul propozitiei
Aici avem subiectul pe 1 loc, verbul de pe al doilea si prefixul separabil – la sfarsitul propozitiei. Daca pe al doilea loc apare un alt verb, atunci prefixul „ein” „se lipeste” de verbul-mama:
Ich gehe einkaufen Eu merg la cumparaturi
Va fi la fel, daca acel „alt” verb este oricare dintre verbele modale sau verbul de legatura la timpul viitor -werden:
Ich will / kann / möchte / muss / werde heute einkaufen.
Eu vreau / eu pot/ as dori/ voi face cumparaturi.
Cu toate acestea, retineti ca verbele care difera de cele modale necesita, de obicei, inainte de cel de al doilea verb, in cazul nostru „cumparare”, particula „zu”:
Ich versuche heute einzukaufen Eu incerc astazi sa fac cumparaturi.
Pe langa –versuchen astfel de verbe sunt, de exemplu: -brauchen, -bevorzugen, -beabsichtigen. Daca vom folosi constructia „einkaufen gehen”, atunci zu „se va lipi” de al doilea dintre aceste verbe:
Ich versusche heute einkaufen zu gehen.
In mod firesc, pe primul loc nu ar trebui sa fie neaparat un subiect, puteti incepe propozitia cu orice – dar verbul oricum va fi in pozitia a doua si ultima!
Heute versuche ich einkaufen zu gehen.
Cu timpurile trecut si viitor, totul este simplu – in pozitia a doua va fi verbul de legatura –haben/werden, iar verbul principal – la sfarsit.
Ich habe heute Morgen schon eingekauft.
Am deja am facut cumparaturile in aceasta dimineata.
Ich werde später für uns beide einkaufen.
Eu voi face cumparaturi pentru amandoi mai tarziu.
In acelasi timp, intre verbul din a doua pozitie si verbul de la sfarsitul propozitiei, pot exista cat mai multe descrieri, clarificari si de toate. Verbul principal este insa la sfarsit!
Ich habe heute Morgen wegen des geplanten Abendessens bei den Eltern meiner Frau auf dem Weg nach Hause bei Lidl für 50 Euro eingekauft.
In aceasta dimineata, in drum spre casa, am facut cumparaturi de 50 de euro la Lidl pentru cina planificata cu parintii sotiei mele.
Dar observati ca in cazul verbului –versuchen si altele la fel +zu la sfarsitul propozitiei nu va fi el, ci „einzukaufen„!
Ich habe heute Morgen schon versucht einzukaufen.
Eu azi dimineata am incercat deja sa fac cumparaturi.
In cele din urma, subtilitatile speciale apar atunci cand se folosesc verbe modale la timpul trecut. Puteti, bineinteles, sa spuneti doar:
Ich sollte einkaufen.
Eu trebuia sa fac cumparaturi.
Dar daca vrem sa adaugam la aceasta propozitie o tenta usoara de tristete pentru ceva care nu a fost facut, atunci in loc de un simplu infinitiv „einkaufen” trebuie sa folositi perfectul!
Ich Sollte mein Essen eingekauft haben.
Eu trebuia sa cumpar niste mancare.
Astfel, avem o dispozitie subjunctiva („numai daca, doar daca …”). Aceasta poate fi exprimata intr-un mod usor diferit – cu ajutorul verbului -hätten si a verbului modal la sfarsit. Nu uitati ca verbul modal nu se va schimba, adica la sfarsit apar doua infinitive:
Ich hätte heute einkaufen sollen.
Eu ar fi trebuit sa fac o cumparaturi.
Un alt exemplu, acelasi principiu de formare a unei propozitii, dar de aceasta data fara nici o stare de conjunctura – doar trecutul cu un verb modal:
Ich habe mine Frau einkaufen lassen.
Eu i-am permis sotiei mele sa faca cumparaturi.
Si, bineinteles, sa nu uitati de astfel de lucruri ca comparatiile. Cel cu care comparati se dovedeste a fi chiar in spatele verbului la sfarsitul propozitiei:
Ich kann besser einkaufen als sie.
Eu fac cumparaturi mai bine decat ea.
Pana acum, tot ce sa spus nu s-a referit decat la o simpla propozitie. Dar ce faci cu verbele, daca gandul nu se incadreaza intr-o fraza simpla si e nevoie de o propozitie mai complexa? Uitati-va la conjunctie!
In cazul care conjunctia este de coordonare – aber, denn, und, sondern, oder – in fata voastra sunt doar doua propozitii simple, si ordinea cuvintelor este aceasi cu cea descrisa mai sus. Conjunctia insasi are pozitia „zero” si nu influenteaza nimic.
Ich kann besser einkaufen, aber sie kann viel besser kochen.
Eu fac cumparaturi mai bine, dar ea gateste mult mai bine.
O atentie deosebita la conjunctia -denn („pentru ca”):
Ich kaufe ei, denn ich habe Foame.
Eu fac cumparaturi pentru ca mi-e foame.
Acelasi lucru, apropo, se intampla atunci cand nu aveti in propozitie nicio conjunctie, dar intre doua parti exista o virgula. In acest caz, aveti 2 propozitii simple cu ordinea standard a cuvintelor.
Cel de-al doilea caz – deja conjuctiile compuse subordonatoare -deshalb, deswegen, darum, daher, dafür, dazu („prin urmare”). Acestea stau la inceputul propozitiei subordonate si ocupa prima pozitie.
Ich gehe einkaufen, deshalb brauche ich Geld.
Eu merg la cumparaturi, de asta am nevoie de bani.
In cele din urma, aproape toate celelalte conjunctii compuse. Sunt multe. Iata cele mai frecvente: -weil, obwohl, da, dass, warum, ob, wenn, während, seitdem, als, solange, sobald, bevor, danach si multe altele. Toate acestea schimba ordinea directa a cuvintelor din propozitia subordonata in asa-numita ordine „inversa”, atunci cand toate verbele sunt la sfarsit, iar ultima este cea care indeplineste functia gramatica.
Ich gehe einkaufen, obwohl der Kühlschrank noch voll ist.
Eu ma duc la cumparaturi, desi frigiderul este inca plin.
Meine Freundin hat Fußball geguckt, während ich einkaufen war.
Prietena mea a privit fotbal in timp ce eu faceam cumparaturi.
Totul pare sa fie usor, dar exista cateva trucuri. Daca in propozitia subordonata exista o constructie cu verbul modal la perfect, ordinea cuvintelor va fi dupa cum urmeaza:
Ich bin heute gar nicht rausgegangen, obwohl ich noch vormittags hätte einkaufen sollen.
Eu azi nu am iesit din casa niciodata, chiar daca dimineata ar fi trebuit sa merg la magazin.
In ciuda faptului ca verbul -hätten indeplineste functii gramatice, el sta primul si nu ultimul! Apropo, ce s-ar intampla daca schimbati locurile din exemplul de mai sus? Este in regula, toata propozitia subordonata va trece in intregime pe prima pozitie, iar propozitia principala ar incepe cu verbul:
Obwohl ich noch vormittags hätte einkaufen sollen, bin ich heute gar nicht rausgegangen.
Si, in final, o conjunctie dubla, care necesita o analiza separata. Je… desto… (decat …, mai bine…). Aici trebuie doar sa memorati: in primul caz, verbul este la sfarsit, iar in al doilea – la locul obisnuit. Observam:
Je mehr man isst, desto öfter kauft man ein.
Cu cat mananci mai mult, cu atat mai des faci cumparaturi.